Cea mai simplă metodă de a detecta dezinformările pe rețelele sociale

Pentru cine utilizează site-ul Twitter, sunt șanse mari să fi întâlnit postarea de mai jos, implorând cititorii să nu utilizeze soluție de dezinfectat mâinile pentru protecția împotriva coronavirusului. În mai puțin de o zi, a fost repostată de aproape 100.000 de ori și a adunat un sfert de milion de like-uri. Probabil a fost văzută de milioane de oameni, iar mesajul său central este unul pe care alții și l-au însușit și au început să îl răspândească la rândul lor. S-a extins, asemenea unui cancer, chiar și pe Facebook. Pentru mulți oameni, postarea a părut de bun simț. Persoana din spatele ei s-a auto-identificat ca om de știință; exasperarea ei părea autentică și credibilă; părerea ei despre bacteriile care diferă de virusuri este cunoscută oricărui om care știe de la medic că antibioticele nu îl vor vindeca de răceală sau gripă.

După cum probabil ați ghicit până acum, postarea era departe de adevăr. Da, ar trebui să vă spălați pe mâini pentru a preveni răspândirea coronavirusului, dar dezinfectanții de mâini pe bază de alcool pot fi o alternativă eficientă, cu condiția să conțină cel puțin 60% alcool. (Majoritatea produselor de firmă au această compoziție.) Și asta conform Centrului pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (SUA) și a numeroaselor articole din mass media ‘mainstream’.

Postarea, care face parte dintr-un val de dezinformări care a însoțit răspândirea COVID-19 în întreaga lume, ilustrează modul în care rețelele sociale ar putea agrava pandemia prin încurajarea unor acțiuni contraproductive. Dacă mai puține persoane folosesc dezinfectantul de mâini ca rezervă atunci când spălarea mâinilor nu este posibilă, este posibil ca mai multe persoane să fie infectate și mai multe să moară. Nu ar fi prima dată: într-un articol al Smithsonian din 2017, un istoric a arătat că epidemia de gripă spaniolă din 1918 a avut o mortalitate atât de mare și din cauza suprimării informațiilor exacte despre aceasta de către guvernul SUA.

Facebook, Twitter, YouTube și alte platforme au luat măsuri împotriva dezinformărilor despre coronavirus, cum ar fi direcționarea utilizatorilor către surse oficiale atunci când caută termenul „coronavirus”. Până marți dimineață, postarea inițială a fost ștearsă (probabil de autoarea sa), iar capturile de ecran cu aceasta care fuseseră postate pe Facebook au fost semnalate ca fiind false de către partenerii care verifică veridicitatea informațiilor de pe platformă. Până atunci, însă, afirmația în cauză ajunsese deja la un public larg, iar platformele nu dispun de mecanisme pentru a se asigura că persoanele care au văzut informațiile false văd și textele ce demontează aceste informații. Aceste companii duc o luptă împotriva dinamicii propriilor algoritmi, care sunt construiți pentru a acorda prioritate vitezei de propagare a informațiilor și engagement-ului publicului.

Mai există, însă, o speranță pentru limitarea extinderii informațiilor false și înșelătoare despre coronavirus. Ne putem imuniza pe noi și pe cei pe care îi cunoaștem, prin învățarea unor tehnici de bază pentru a detecta astfel de informații pe platformele pe care le utilizăm.

De patru ani, expertul în competențe digitale al Universității Statului Washington, Mike Caulfield, lucrează la cel mai eficient mod de a învăța studenții să gestioneze informațiile online și dezinformarea. În condițiile în care coronavirusul sporește caracterul urgent al acestei abordări, el încearcă acum să le dea de știre celorlalți, lansând un site web și un cont Twitter educațional.

Abordarea sa pare simplă – și chiar este. Dar oricât de familiară ar putea fi aceasta pentru jurnaliști și persoane care verifică informațiile, ea se opune instinctelor naturale ale celor care citesc știrile. Și având în vedere că rețelele sociale precum Facebook și Twitter sunt slab echipate în vederea neutralizării informațiilor false pe platformele lor, cea mai bună speranță pe care o avem pentru a împiedica propagarea acestor informații pe termen scurt estre de a-i ajuta pe indivizi să învețe să le recunoască.

Esențial este ca atunci când întâlniți o nouă afirmație despre o temă precum coronavirus pe rețelele sociale, să nu încercați să o evaluați în propriul ei context. Este mai rapid și mai eficient să o evaluați prin referință încrucișată – adică, să vă uitați altundeva pe web pentru a descoperi confirmarea sau infirmarea acelei afirmații. În mod crucial, nu necesită nicio expertiză în domeniu – vă va ajuta să evitați remedii false pentru coronavirus pe WhatsApp, la fel cum l-ar ajuta pe unchiul dvs. să evite conspirațiile cu Pământul plat de pe YouTube.

Abordarea lui Caulfield se bazează pe o lucrare din 2017 de către cercetătorii de la Universitatea Stanford, care au constatat că abordarea convențională a alfabetizării online i-a lăsat pe studenți nepregătiți pentru lumea social media. Ei au propus o abordare diferită numită „lectură laterală”.

„Oamenii au învățat la școală timp de 12 ani să aibă următoarea abordare: Iată un text, acum citește-l și utilizează-ți abilitățile de gândire critică pentru a determina care este opinia ta.”, spune Caulfield. „Profesioniștii în verificarea informațiilor fac contrariul: ajung pe o pagină și nu rămân pe aceasta.” În schimb, încep să deschidă alte file ale browser-ului care pot face lumină privind fiabilitatea articolului și a afirmațiilor centrale ale acestuia.

Inspirat de obiceiurile eficiente ale acestor profesioniști, Caulfield și-a propus să abordeze o singură întrebare: „Care este setul minim de abilități pe care îl putem oferi oamenilor care să îi pregătească să se implice ca cetățeni activi pe web?” Apoi, a găsit o tehnică pe care o consideră aplicabilă de aproape oricine unei anumite postări pe social media în aproximativ 30 de secunde, după însușirea acesteia.

El o rezumă prin acronimul SIFT:

1. Spune Stop.
2. Investighează sursa.
3. Găsește (eng. „Find”) informații mai amănunțite pe tema respectivă.
4. Trasează contextul original al afirmațiilor, citatelor și elementelor media.

Fiecare din acești pași vine cu câteva „mișcări” indicate, cum ar fi trecerea mouse-ului deasupra datelor biografice ale unui utilizator Twitter înainte de a reposta informațiile acestuia, sau căutarea unui URL pe Wikipedia înainte de a-l vizita. Puteți găsi un tutorial pe site-ul lui Caulfield, „Sifting Through the Coronavirus.”

Postarea despre dezinfectantul de mâini este un studiu de caz interesant. „Dacă încercați aici să aveți o abordare deductivă și să „gândiți critic”, veți eșua”, spune Caulfield. Dacă nu sunteți doctor, „Nu veți avea destule informații” pentru a evalua afirmația doar pe baza propriului intelect.

Primul pas este să spuneți stop: Nu acceptați și nu distribuiți o afirmație despre coronavirus înainte de a o verifica. Apoi, investigați sursa: Autoarea a spus că este om de știință, dar nu a specificat ce tip de om de știință. În cazul subiectelor complexe, expertiza în domeniu chiar contează. Trecând cu mouse-ul deasupra biografiei sale de pe Twitter, nu s-au obținut alte informații relevante – doar un avatar anime, nicio afiliere profesională, niciun nume și nicio bifă albastră pentru a comunica că este un utilizator „verificat”. De asemenea, ea nu a pus link-uri către dovezi în favoarea afirmației sale. În sine, acest lucru nu înseamnă un verdict, dar sugerează necesitatea de a realiza mai multe căutări.

Apoi vine etapa găsirii de informații mai amănunțite. În acest caz, aceasta poate însemna o scurtă căutare pe Google a termenilor „dezinfectant de mâini” și „coronavirus”. Luni, căutarea respectivă a generat mai multe rezultate din partea organizațiilor de sănătate publică, inclusiv CDC, recomandând utilizarea dezinfectantului de mâini atunci când nu este posibilă spălarea mâinilor. Până marți dimineața, primul rezultat era o demascare a postării respective realizată de Politifact. Dacă căutarea pe Google nu clarifică rapid situația, poate fi utilă o căutare pe Google News.

Ultimul pas, anume trasarea contextului original al afirmațiilor, are mai puțină relevanță în acest caz: Întrucât nu există atașamente sau link-uri, nu există alt context în afară de postarea în sine. Acestea fiind spuse, autoarea a transformat-o într-un fir de discuții, iar tweet-urile sale ulterioare au revenit asupra afirmației inițiale și au recunoscut punctul de vedere majoritar. Așadar, dacă ați ajuns la momentul potrivit, o ușoară distanțare pentru a vedea restul firului de discuție ar fi ajutat – deși autoarea a șters chiar și clarificarea în acest moment.

Pasul ce se dovedește a fi crucial poate varia în funcție de tipul de dezinformare, a spus Caulfield. Când provine de la un site de știri false care imită un adevărat site de știri – cum ar fi infamul abcnews.com.co (în prezent, desființat), care a fost conceput să semene cu ABC News – puteți afla asta făcând o căutare pe Google după URL-ul său și adăugarea cuvântului „Wikipedia” pentru a vedea dacă există informații adunate de comunitate despre publicația respectivă, sau pentru a vedea dacă a fost citat în vreun articol. În acest caz, căutarea termenilor „abcnews.com.co Wikipedia” relevă o intrare Wikipedia care expune site-ul respectiv ca fiind o fraudă.

Alteori, dezinformarea nu se află în sursa în sine, ci în modul în care este pusă în context pe social media. O postare devenită virală a sugerat că un profesor în medicină de la Harvard a fost arestat pentru că a conspirat cu guvernul chinez pentru a crea coronavirusul. Postarea avea un link către o poveste reală a CNN despre arestarea profesorului de la Harvard pentru că ar fi mințit despre legăturile sale cu guvernul chinez. Etapa lui Caulfield de trasare a contextului afirmațiilor necesită deschiderea articolului și, înainte de citirea lui în totalitate, realizarea unei căutări cu Control-F după termenii cheie. În povestea CNN, cuvântul „coronavirus” nu este de găsit. După cum confirmă o postare a FactCheck.org, arestarea profesorului de la Harvard nu a avut nicio legătură cu COVID-19.

Din nou, niciunul din acești pași nu e fizică cuantică – ceea ce e bine, pentru că majoritatea oamenilor nu sunt experți în fizică cuantică. Chiar și învățarea unei metode la fel de simple ca acronimul SIFT al lui Caulfield poate însemna să ceri prea mult din partea tuturor celor ce folosesc social media. Dar el consideră că epidemia de coronavirus ar putea să îi stimuleze măcar pe o parte dintre utilizatori să își facă timp să învețe această metodă.

După ce vor face acest lucru, a spus el, vor putea identifica cele mai multe cazuri de dezinformare în aproximativ 30 de secunde. Iar apoi, speră el, unii dintre ei vor contribui la demascarea dezinformării, probabil prin semnalizarea acesteia pentru persoanele care verifică informațiile, cu link-uri către informații mai bune. S-ar putea să îi învețe și pe o parte din prietenii sau membrii familiei care au tendința să se lase manipulați de astfel de materiale.

Deși tehnica SIFT poate funcționa în cazul dezinformării politice, zona respectivă prezintă obstacole particulare. Partizanii unor puncte de vedere înrădăcinate ar putea să nu fie preocupați în mod deosebit de răspândirea unor informații false, atât timp cât îi ajută pe „cei buni”. În timp ce în cazul coronavirusului, „Oamenii care caută pe internet informații nu sunt neapărat fixați într-o anumită poziție” și aproape toată lumea are motivația de a obține informații cât mai exacte.

Abordarea lui Caulfield nu este imună la erori. Probabil nu îi va ajuta pe oameni să recunoască atunci când o organizație de renume sau o un trust de media a tratat eronat un subiect tehnic, cu excepția cazului în care au încurcat lucrurile atât de rău, încât acest lucru în sine a devenit o știre în altă parte. („Găsirea unor informații mai amănunțite” se poate aplica, totuși.) Și chiar și oamenii care își fac timp pentru a învăța tehnicile nu le vor aplica probabil în fiecare situație. Uneori oamenii vor doar să citească pe diagonală postările de pe Facebook sau Twitter, fără să își asume rolul de revizor de informații amator.

Într-o lume ideală, canalele principale de informare ale societății cu privire la un subiect esențial precum coronavirusul ar lua în serios responsabilitatea de a se asigura că informațiile sunt corecte. Cetățenii obișnuiți nu ar trebui să devină detectivi digitali. Dar lumea în care trăim este una în care giganții tehnologici care au perturbat industria știrilor sunt implicați profund într-un model care face imposibilă verificarea informațiilor înainte de proliferarea acestora. Așa că, deocamdată, trebuie să ne bazăm pe jumătăți de măsură reactive – și pe propria noastră inteligență.

Platforma Great People Inside le oferă, și pe timp de criză, organizațiilor posibilitatea de a gestiona și de a-și structura operațiunile de HR în procese precum managementul schimbării, managementul carierei precum și dezvoltarea liderilor într-un mediu VUCA. Pe baza sugestiilor de training din rapoarte, productivitatea, nivelul de engagement, managementul timpului precum și planurile de dezvoltare ale angajaților pot fi îmbunătățite considerabil, online și într-un timp scurt.

Contactați-ne pentru a afla cum vă putem ajuta!

Sursa: medium.com