Lanțurile de aprovizionare după pandemia de Covid: reziliența este mai importantă decât costurile

Lanțurile de aprovizionare reprezintă actuala sursă de îngrijorare a liderilor de afaceri. Proprietarul unei imprimerii de bannere își face griji privind vinilul livrat din China. Un director de producție nu știe sigur când vor fi livrate din Taiwan componentele electronice pentru produsele sale. O companie de extrudare a plasticului constată întreruperea aprovizionării cu materii prime din cauza furtunilor din Texas. Iar un antreprenor din domeniul remodelării locuințelor îi avertizează pe clienți cu privire la termenele de livrare mai lungi pentru covoare, gresie și instalații sanitare.

Știrile arată fotografii ale navelor ancorate în porturile din Los Angeles/Long Beach, Oakland și Savannah, așteptând deschiderea docului. Tarifele de transport au crescut pentru toate mijloacele.

Administrația Biden nu a eliminat încă tarifele impuse de administrația Trump, deși va face probabil acest lucru. Pe scurt, lanțurile de aprovizionare globale au devenit haotice.

Unele dintre problemele actuale de aprovizionare sunt temporare – dar vor apărea altele. Pandemia și posibilele sale consecințe necesită o regândire a lanțurilor de aprovizionare. Pentru profiturile viitoare ale companiilor, va fi esențial să se pună mai mult accent pe flexibilitate și mai puțin pe reducerea costurilor. Accentul pus pe aspecte nelegate de costuri poate părea un mod neortodox de a crește profiturile, dar dacă ne imaginăm cum un produs de 2.000 de euro nu poate fi livrat deoarece o componentă de 10 euro întârzie în tranzit, constatăm că profiturile chiar ar avea de suferit.

În activitățile competitive – cum ar fi afacerile sau sporturile – ne gândim adesea la capacitatea maximă, cu alte cuvinte, cât de bun este un performer sau o companie când atinge maximul de performanță. Dar o întrebare mai importantă este cât de des ajunge performanța la capacitate maximă. Ne sunt cunoscute cazurile în care un fotbalist înscrie un gol de la 20 de metri, dar ratează de la 15 metri. Sau în care un jucător de golf înscrie într-o săptămână „par”, dar săptămâna următoare nu nimerește nici după șase lovituri. La fel, o companie a cărei aprovizionare a mers strună timp de un an s-ar putea brusc să nu-și mai poată îndeplini angajamentele săptămâna asta.

Un marinar bătrân a recomandat odată regula „celor trei accidente”, care constă în a determina câte accidente ți se pot întâmpla până la unul fatal. Scopul său era să aibă suficientă protecție încât să fie nevoie de trei accidente diferite pentru a-l doborî. Dând ca exemplu o plimbare cu barca după-amiaza în Golful San Francisco, el ne invită să presupunem că un fir de prindere eșuează și catargul cade. Nu moare nimeni. Acum să ne imaginăm că motorul nu pornește. Nu moare nimeni încă. Iar acum să ne imaginăm că aceste două accidente au loc atunci când barca trece prin fața unui cargo. Da, vor muri oameni. Bătrânul marinar ne-a învățat să lăsăm mult spațiu între noi și navele mari, dar să ne imaginăm mai ales ce ar putea merge prost.

S-ar putea ca trei să nu reprezinte numărul de accidente relevant în orice situație, atâta timp cât liderii de afaceri iau în considerare din ce cauză pierde bani o companie. Să presupunem că aceste componente electronice în valoare de 10 euro întârzie șase săptămâni. Există vreo modalitate de a preveni pierderea de profit pentru trimestrul respectiv? Pentru orice posibilă problemă, personalul esențial ar trebui să găsească o soluție printr-un proces de brainstorming.

Managementul inventarului poate proteja companiile de problemele din lanțul de aprovizionare. Asta poate presupune stocuri mai mari de materie primă, de produse în curs de producție sau deja finalizate. În cazul materiilor prime, furnizarea unor componente se poate realiza cu un grad ridicat de fiabilitate. Mărfurile precum polietilena sau placa de oțel vor fi în general disponibile, chiar dacă la un preț mai ridicat. De obicei, însă, costul mărfurilor reprezintă o fracțiune din costurile totale de fabricație, astfel încât o perioadă scurtă de prețuri ridicate nu va afecta prea mult finanțele unei companii.

La cealaltă extremă, componentele de comandă reprezintă partea cea mai fragilă a unui lanț de aprovizionare. Indiferent dacă sunt din plastic, metal sau lemn, acestea sunt adesea realizate cu instrumente de comandă. Pierderea instrumentelor în caz de incendiu sau în alte situații ar putea întârzia producția cu câteva luni. Închiderea companiei care produce componenta poate produce, de asemenea, un decalaj al livrărilor. Prin brainstorming, problema poate ajunge la departamentele de inginerie și proiectare care vor determina dacă o piesă standard ar putea fi utilizată în locul piesei de comandă. Piesele standard sunt de obicei mai puțin costisitoare, dar și dacă nu sunt, fiabilitatea aprovizionării cu acestea atârnă în favoarea lor.

Discuția despre vulnerabilitatea lanțului de aprovizionare poate fi extinsă pentru a include producția proprie a unei companii. Trebuie să ne întrebăm: O mașină importantă s-ar putea defecta? Sau – câțiva muncitori esențiali ar putea să contracteze un virus, sau ar putea fi inundație în întreaga fabrică?

Menținerea unui inventar amplu pentru a limita problemele din lanțul de aprovizionare contrazice decenii de sfaturi privind necesitatea unui inventar cât mai compact. Sfatul acesta a apărut într-o perioadă în care dobânzile erau ridicate, prin urmare menținerea unui nivel ridicat de stocuri ar fi fost costisitoare. Încă mai are sens această abordare în cazul stocurilor de banane sau de articole vestimentare care s-ar putea demoda într-o lună. Multe produse, însă, nu se uzează moral atât de repede. Dacă riscul furturilor este tot unul scăzut, ca în cazul multor produse industriale, atunci menținerea unui inventar se poate realiza cu costuri mici. Iar valoarea sa este mai mare cu cât lanțul de aprovizionare este mai fragil.

Angrenarea mai multor furnizori, în diferite regiuni, este o altă abordare demnă de luat în considerare. Limitarea comenzilor la un număr mic de furnizori reduce de obicei costurile, dar minimizarea costurilor nu este la fel de importantă ca asigurarea stocurilor.

Un alt aspect important ar trebui să fie proximitatea furnizorului. Mai multe lucruri pot merge prost când vine vorba de materialele aduse de peste ocean, nu de peste stradă. Cu toate acestea, amplasarea furnizorului nu este neapărat problema cea mai mare. Angrosistul de peste stradă poate importa produse dintr-o fabrică de peste ocean. Discuțiile cu furnizorii ar trebui să clarifice toți pașii necesari pentru ca furnizorul să realizeze livrarea la timp, întrucât, discutând aceste chestiuni, se subliniază rolul lor esențial pentru continuitatea în afaceri.

Protejarea unei companii de problemele cu lanțul de aprovizionare va fi întotdeauna o sursă de frustrare. Rareori există soluții perfecte și cu atât mai puțin ieftine. Cu toate acestea, directorii dornici ca firma lor să rămână în activitate în anii următori trebuie să se gândească la riscurile aferente lanțului de aprovizionare, să dezvolte planuri de continuitate și să integreze această gândire în întregul lor sistem de operațiuni.

Platforma Great People Inside le oferă, și pe timp de criză, organizațiilor posibilitatea de a gestiona și de a-și structura operațiunile de HR în procese precum managementul schimbării, managementul carierei precum și dezvoltarea liderilor într-un mediu VUCA. Pe baza sugestiilor de training din rapoarte, productivitatea, nivelul de engagement, managementul timpului precum și planurile de dezvoltare ale angajaților pot fi îmbunătățite considerabil, online și într-un timp scurt.

Contactați-ne pentru a afla cum vă putem ajuta!

solicita evaluare gratuita blog

Sursa: entrepreneur.com

Locul de muncă vine cu un consum emoțional. Iată ce să faci pentru a te „simți” mai bine

Consumul emoțional presupune o serie de resurse și dacă nu reușești să iei acest lucru în calcul, este foarte probabil să îți apreciezi greșit resursa de timp și bugetul.

Dacă am învățat ceva în ultimul an, este că emoțiile pe care le resimțim înseamnă muncă grea. Iar munca de gestionare a emoțiilor este o componentă importantă a multor posturi. Genul acesta de job-uri implică și „muncă emoțională”.

Termenul de „muncă emoțională” (în engleză „emotional labor”) a apărut pentru prima dată într-o publicație semnată de Arlie Russell Hocschild în 1983. Ea a definit-o ca fiind o muncă ce „necesită inducerea sau suprimarea sentimentelor pentru a susține comportamentul ce produce starea de spirit adecvată la nivelul celorlalți.” Eu îmi reprezint acest lucru în felul următor: este vorba de a investi resurse în dirijarea emoțiilor mele și a emoțiilor celorlalți.

Psihoterapeuții și alți profesioniști din sistemul de sănătate reprezintă exemple clare de persoane care realizează o muncă emoțională. Profesioniștii în comunicare, profesorii și cei din administrația publică desfășoară o muncă emoțională în cadrul activității zilnice. În fiecare zi, privesc cum echipa mea de asistență pentru clienți de la Zapier echilibrează munca emoțională (în forma empatizării cu clienții) cu munca rațională (în forma rezolvării problemelor tehnice).

DE CE CONTEAZĂ MUNCA EMOȚIONALĂ

Dacă facem un pas înapoi pentru a vedea mai bine situația, cu toții depunem un efort emoțional în activitatea profesională. Facem acest lucru instinctiv și poate nici nu ne dăm seama că se întâmplă.

Dar la nivel practic, cred că trebuie să iei în calcul munca emoțională atunci când planifici un proiect, o inițiativă sau o procedură la locul de muncă. Consumul emoțional presupune o serie de resurse și dacă nu reușești să iei acest lucru în calcul, este foarte probabil să îți apreciezi greșit resursa de timp și bugetul. Riști de asemenea să epuizezi rezervele de energie ale echipei, întrucât toată lumea va trebui să ridice ștacheta și să suporte mai multă muncă emoțională decât planificase inițial.

La nivel personal, acest ultim aspect este și mai important. Când ignori munca emoțională pe care o desfășori, riști să ajungi la epuizare. Trebuie să fii conștient de energia pe care o investești. Să ai grijă de ceilalți este o sarcină importantă, iar rezervele neurochimice ale creierului sunt finite. Ele trebuie refăcute, la fel ca nutrienții din corp.

CUM SĂ TE „SIMȚI” MAI BINE

Așadar, cum poți să iei mai bine în calcul munca emoțională? Vestea bună este că ai început deja. Simplul fapt că ești conștient de existența muncii emoționale presupune că ești mai capabil să o recunoști. Având un termen pentru aceasta, poți să discuți despre ea cu colegii. Prin faptul că îi înțelegi rolul în activitatea ta, poți să o treci pe lista de priorități.

Pare simplist, nu? Hai să te întreb așa: cum îți planifici munca rațională? Respectând resursele implicate? Discutând deschis despre aceasta în ședințele de planificare? Incluzând-o în listele de priorități aflate la vedere? Aceleași abordări se aplică și în cazul muncii emoționale. Trebuie doar să te obișnuiești să o conceptualizezi.

Asta te va ajuta și să observi munca emoțională pe care o desfășoară alții pentru tine. Atunci când managerul face coaching cu tine într-o problemă dificilă, el depune muncă emoțională. Atunci când jumătatea ta întrerupe ceea ce face pentru a se concentra la nevoile tale, depune muncă emoțională. Atunci când un vânzător își amintește numele tău, depune muncă emoțională. Dacă recunoști acest lucru, vei putea să acționezi cu intenție în privința solicitărilor tale implicite de muncă emoțională și nevoia de a răspunde în același fel.

FĂ-ȚI UN AUTOMATISM DIN MUNCA EMOȚIONALĂ

O modalitate în care echipa mea automatizează munca emoțională este prin folosirea unor emoji. Am un program care le trimite angajaților un formular în care aceștia pot evalua activitatea din ultima săptămână prin intermediul unor emoji. Un al doilea program adaugă aceste emoji ca subiecte de discuție pentru următoarea ședință individuală. Amândouă programele și rutina asociată reprezintă modalități de automatizare a muncii emoționale. Această practică preia idei din consilierea care utilizează instrumente standardizate pentru a urmări starea de spirit în timp.

O modalitate de a realiza același lucru cu mai puțină tehnologie este de a automatiza munca emoțională prin stabilirea obiectivelor. Ne-am obișnuit să organizăm evaluări săptămânale ale obiectivelor noastre trimestriale. Deoarece este un obicei, este la fel ca în cazul automatismelor biologice: realizând în mod repetat un anumit lucru, conexiunile din creier sunt consolidate. Prin exersarea unei deprinderi, începi să îți automatizezi modul de gândire.

O modalitate în care îmi automatizez munca emoțională este cu ajutorul luminilor de acasă. Acestea sunt conectate la WiFi și își pot schimba culorile, așa că am conceput un sistem care modifică aceste culori în funcție de activitatea pe care trebuie să o desfășor la un moment dat – schimbând efectiv ambientul. Astfel comutarea contextului (o formă comună de muncă emoțională) devine mult mai ușoară întrucât îmi antrenez creierul să reacționeze la schimbări. Tot astfel, scade nevoia să fiu tot timpul cu ochii la ceas.

Aceste fluxuri de lucru specifice ne ajută pe mine și pe echipă să rămânem cu picioarele pe pământ. Mai mult, acestea constituie exemple dintr-o filosofie mai vastă. La un moment dat, orice efort trebuie extins. Acest lucru trebuie să se realizeze și în privința muncii emoționale pe care o depunem. Prin automatizarea acestui tip de muncă, ea devine mai sustenabilă și le permite mai multor persoane să o acceseze.

CONCLUZII

Nu este greu să înțelegi munca emoțională, dar dezvoltarea abilităților reprezintă un proces pe tot parcursul vieții. Fă-ți timp pentru a reflecta la munca emoțională desfășurată în jurul tău în acest moment. Întreabă-ți echipa despre munca de emoțională pe care o realizează și gândește-te la câteva abordări mai bune. O bună parte din munca emoțională se poate extinde și automatiza, așa că încearcă să găsești modalități de a face aceste lucruri. Include munca emoțională în planul tău și în procesele de verificare pentru a-ți construi o echipă mai bună.

În acest mod, îți vei aduce o contribuție mai eficient. Dacă te descurci deja excelent în munca emoțională, acest lucru te va ajuta să te extinzi pornind de la acest nivel ridicat, astfel încât să ajuți și mai mulți oameni. Dacă munca emoțională nu este încă o prioritate, vei putea adăuga o nouă dimensiune în activitatea desfășurată. Prin construirea unor sisteme bine puse la punct în raport cu orice tip de muncă, va crește nivelul de productivitate. Când vine vorba de aspecte cu un impact atât de mare ca munca emoțională, potențialele recompense sunt considerabile.

Platforma Great People Inside le oferă, și pe timp de criză, organizațiilor posibilitatea de a gestiona și de a-și structura operațiunile de HR în procese precum managementul schimbării, managementul carierei precum și dezvoltarea liderilor într-un mediu VUCA. Pe baza sugestiilor de training din rapoarte, productivitatea, nivelul de engagement, managementul timpului precum și planurile de dezvoltare ale angajaților pot fi îmbunătățite considerabil, online și într-un timp scurt.

Contactați-ne pentru a afla cum vă putem ajuta!

solicita evaluare gratuita blog

Sursa: fastcompany.com